Archive for mai, 2012

To be or not to be weak

E 5:05. Cineva ma iubeste, cel putin asa stiam ca se spune.

Stau de o ora infasurata intr-o patura crosetata si imi musc limba cat pot de tare sa nu-mi plang de mila. Ma holbez ca o primitiva la  rezultatul testului de sarcina, il impachetez la loc ca o crestina si imi reiau pozitia de conducator  budist.Stau nemiscata, cu capul sprijinit de mobila invartind pe degete capacul unei sticle de apa si uitandu-ma de acolo cuminte pe fereastra cum se deplaseaza norii. Simt cum si ticaitu’ ceasului de pe hol ma bruiaza. Inchid ochii si simt nevoia sa ma descarc cumva, dar nu fac decat sa plang. Imi simt inima cum mi se urca in gat si uit si de nori si de dop si de tot. Undeva pe birou, aproape de veioza, telefonul meu vibreaza.Nu ma ridic, sigur nu e el, si-l las sa  se damblageasca si el singur acolo. Ma pun pe o parte si ma ghemuiesc sa ma potolesc din plans. Am dat de 2 ori sa-l sun, da’ n-am putut si am oprit telefonul inainte de primul ton. Nu o sa-l sun.Deloc.Nu stiu ce ma copleseste mai tare. Faptul ca inca mai trag sperante sa se mai rezolve ceva-ceva, un ceva caruia nu ii gasesc sensul din moment ce stiu ca e in van sau faptul ca am tinut neconditionat la o persoana si inca tin, fiind constienta ca sentimentul nu e reciproc. E a 2a oara cand ma spal pe fata, am ochii rosii, arat ca un tanc irlandez avariat.

Nu m-a iubit niciodata.Asta o stiam si eu si el,desi a refuzat sa o recunoasca.Si nu ma deranjeaza caci i-am permis sa ma minta si sa „ma iubeasca”” doar atunci cand are timp, nu cand am nevoie. Nu am reusit sa imi amintesc un gest care sa-mi stearga impresia asta si aici nu e vorba de lucruri iesit din comun. Si daca m-ar fi pupat pe incheietura mainii ar fi fost mai frapant gestul decat modul in care ma trata. Am facut sacrificii de-a lungul timpului, am mintit si mi-am calcat demnitatea in picioare pentru el. Am uitat cum e sa traiesc pentru mine, cum e sa duc un lucru la bun sfarsit care sa ma multumeasca pe mine, nu pe el. Adevarul e ca niciodata nu a fost satisfacut de mine si nu facea decat sa ma fragmenteze de fiecare data.Au fost zile cand uitam ca mai circulam pe langa alte zeci de persoane pe strada si imi presam mintea doar la el, cand izbucneam in plans de fericire cand aflam ca a luat vreun examen sau nopti in care nu dormeam de grjia si de dorul lui. Au fost si altele cand imi puneam semne de intrebare, daca spune ca i-a fost dor, de ce nu si-a facut timp, de ce nu a stiut niciodata ca am nevoie de mai mult  decat de sex si amuzament. Singurul raspuns logic ar fi ca nu le are tatuate in sange si oricat m-as amagi el tot pasiv va ramane, acelasi dependent de indiferenta. Pe-o parte vreau sa sune, sa imi spuna ca ma iubeste, sa-mi dea peste cap tot ce cred acum, pe de alta parte as vrea sa n-o faca, de frica sa nu-mi fac sufletul praf cu el in telefon,incercand sa-i explic cum ca nu pot accepta sa fiu o optiune pentru persoanele pentru care eu le consider o prioritate;ar fi o premiera pentru amandoi.Cert e ca am nevoie de el ca de aer si lui intotdeauna i-a fost dificil sa inteleaga asta.

Reclame

#1

Baga-te in pat cu dusmanul. Iti va tine de cald.


Sustinerea

..pe care nu o am, nu ma face sa ma gandesc decat  la sacrificiile pe care le-am facut si cat de incostienta am fost. Stau in fata unei cani de ceai cu imprimeu floral, imbracata intr-un maiou larg ce-mi ajunge pana undeva la pulpe.Dau replay pe mp3 de o jumatate de ora si in loc de calmare dau de si mai multa neliniste.

Imi impletesc  la repezeala o coada, sa nu-mi mai simt parul ud pe spate. Imi schimb profilul telefonului de trei ori, de la general la silentios si de la silentios la deconectat si din nou la silentios. Imi lipesc degetelele de pometi, oprindu-mi lacrimile in varful unghiilor. Ma simt ca un blestem, omul ala nu ma iubeste.


Atrocitate la 20 grade

Patru rochii si o fusta.

Cam atat mi-a luat sa realizez ca unele lucruri sunt lipsite de importanta si ca aloc prea putin timp persoanelor care sunt acolo strict pentru mine. Candva cumparaturile ma relaxau,  cumparaturile de orice natura. Si daca as fi cumparat ceva pentru masca de chiuveta m-ar fi entuziasmat.Am probat jumatate dintr-un magazin, vanzatoarea, o tipa micuta cu niste ochelari cu dioptrii mari ma privea cu un aer care indica mai mult a lehamite decat a toleranta. M-am plictisit de problemele mele, ale altora si cele care continua sa apara pe parcurs. De doua ori a franat brusc in fata trecerii de pietoni;Un tip barbos, cu muschii fetei zvacnindu-i,vizibil iritat de comportamentul meu semi-lunar si m-a lasat sa trec. Sunt terminata.

Maine vine S. acasa.Da,omul ala pentru care uneori uit sa dorm noptile si pentru care imi pun o dorinta in fiecare noapte, inainte de rugaciunea de culcare. Simt nevoia doar sa ma agat de epiderma lui si sa ma cuibaresc acolo, sa ma sufoc si sa ma descarc;chiar daca au existat nopti in care-mi spunea ” Te voi suna.crede-ma, mi`e dor” si eu mereu il credeam si de aia uneori adormeam cu mana pe telefon.

Maine poate ma intorc sa cumpar o rochie. Cea turquoise parca, imi venea cel mai bine.


O scindare moderata

Imi rotesc inelul pe inelar de 20 de minute pe sistem nervos. Miroase a cartofi copti de la vecina de la 3, mai mult ca sigur e trecut de 11. Ma trezesc, ma asez turceste in asternut, imi inclin capul in asa fel incat sa-mi pliez barbia in piept. Alarma de la telefon nu mi-a sunat pesemene iar mi-a murit telefonul, sa speram ca nu  definitv. Intru in meniul principal, dau sa sun pe cineva la intamplare poate-poate ma scoate din meditatia mea „matinala”. Nimic. Ma ridic pe varful picioarelor fara sa deranjez praful ce hiberna pe birou si imi trag draperiile sa vad ploaia.Ma dezbrac in fata geamului pana la piele si simt cum mi se scurge si ultima picatura de demnitate in jos pe glezne. Imi intind mainile cat sa-mi limpezeasca pana la coate pielea si sa simt mirosul de asfalt ud. Mi se scurgeau siroaie mici de apa pana dincolo de sanii mei micuti, urmandu-mi linia corpului ca pe un drum nestrabatut. M-am suit pe pervaz, de acolo puteam sa curpind doar cu privirea ceea ce ochiul unui muritor n-ar fi atins decat in gand. O femeie trecuta de a doua varsta, imbracata modest isi acoperea capul adapostindu-se de ploaie cu o geanta hidoasa posibil din piele tragand dupa ea un copil si el imbracat parca de la „ajutoare”. Am ras. Mi-am strans parul umezit intr-un coc stramb si mi-am continuat contemplarea. Miroseam inca a bere si puteam sa jur ca suvitele mele de par nu mai aveau izul lui de Elseve, dar nu era nicio paguba, o sa zac sigur ca o rufa mai tarziu in cada.

Vedeam cum se intetea ploaia, cum cadea acum si pe portiuni de parchet. Inchid fereastra, ma infasor ca un conducator budist intr-un cearceaf si ma arunc in pat intr-o pozitie confortabila. Imi inchid ochii, imi sterg urmele de ploaie de pe fata si raman in pozitia asta statica mai bine de cateva minute, timp in care gandurile mele au reinceput sa ma schindeze. Un planset de copil m-a dezmortit din reverie proiectandu-mi privirea intr-un perete gol, strangandu-mi genunchii la piept. „Trebuie sa fac un test de sarcina, cat de curand..”