Archive for iunie, 2012

Change

Sa-ti pierzi speranta e cel mai ingrozitor lucru care se poate intampla.

Mi-as dori ca nimeni sa nu-si piarda speranta in seara asta, si as vrea sa stiti ca oricand, in orice moment dar mai ales atunci cand aproape ca deja ai renuntat…oricand, si orice situatie, se poate intoarce in favoarea ta.

hm…

 

…am mintit. Uneori, dintre toate cate le iubesti, trebuie sa protejezi ce iubesti cel mai mult. Persoana. sau lucrul.

Teoria femeii e la fel ca regula de 3 simple. Scurt pe doi. Orice femeie e frumoasa, pentru simplu fapt ca e femeie; nu degeaba ne numim sexul frumos.A arata bine este o achizitie cu mult mai delicioasa pentru o fata care nu a fost laudata in primii 15 ani de viata, decat pentru una ce a fost privita ca o frumusete inca din leagan.

Nu ma indragostesc niciodata  de contul din banca si nici de aspectul fizic.. Sufletul este mai important decat orice altceva.Eu nu cred in suflete pereche, cred doar in persoana potrivita. Daca  tot nu am să fiu femeia lui pana la final, am să fiu femeia care i-a marcat viata si femeia pe care o va cauta în fiecare femeie care va urma.

*Doar pentru ca nu mai am 6 ani si nu mai imi lumineaza sandalutele nu inseamna ca nu pot sa cumpar un barni sau un kinder surprise atunci cand am eu chef.Astazi am realizat ca atunci cand spui o minciuna de prea multe ori, devine adevar. S-a implinit un an si vor mai trece si altii si inca nu imi vine sa cred s-a produs declickul.Multa vreme am suferit fiindca oamenii se schimba. Acum sufar fiindca ei, de fapt, raman la fel, eu fiind cea care ii lasa incet incet in urma. Nu ma mai regasesc nici macar in persoana care eram cand eram langa ei, cu atat mai putin in ei, cei care au ramas ca in vremurile de alta data. Si ma intreb daca asta nu ar trebui sa-mi confere o nostalgie placuta de fiecare data cand ii vad, in loc de golul asta din stomac?..
De saptamana viitoare ma apuc de studiat legislatia.
Reclame

Breakfast

„Buna dimineata!” este atunci, cand ceasul arata ora 11.00, este vara iar din fereastra se vede oceanul Atlantic! Ma asteapta un espresso si rulourile in ciocolata pe masa mea patrata si un view de toata splendoarea. A plouat toata dimineata si as putea sa jur ca miroase peste tot a verdeata si a asfalt ud. Cate dimineti vor mai fi ca asta cu o liturghie spirituala si o binecuvantata stare oceanica?

Daily stuff

9:45. Ceasul suna in disperare pe birou. Ma imbrac intrt-o bluza stil poncho, in ideea sa nu mai pierd timp sa dau de niste blugi scurti comozi. Imi leg parul la voia intamplarii si-mi clatesc fata de cateva ori simtindu-ma ca un caine ud. Aveam impresia ca inclusiv tevile de apa rece s-au incalzit, mai rasucesc de doua ori de robinet si o las balta.

Astazi mi-am propus sa fac un fel de ketchup de casa si sunt incantata ca un copil mic, dar aman pentru mai tarziu. Mi-am notat la repezeala de ce mai am nevoie pe o lista o impachetez si o pun in buzunarul gentii. In supermarket nebunia dupa lume. Strategii de vanzare-cumparare, de la bine cunoscutul „calitate-pret” la „asta trebuie sa-l am!”. Ajunsa la raionul pentru dulciuri imi ling deja botul manjit de lemon balsam si-mi aleg doua tipuri de ciocolata, ambele neagra, nu degeaba citisem eu un studiu ca e cea mai sanatoasa. Cosul meu se ingreuna si singura mea problema in momentul ala era ca nu dispuneam nici de pungi, dar hai asta s-ar fi rezolvat intr-un final, dar nici de forta necesara. Ajunsa la un alt raion, ma aplec stanjenita, inspectez imprejurimile si-mi aleg ca la clasa a6a un pachet de absorbante.

„Always ultra night?  Mai bine Always ultra normal plus; sunt mai bune”  R. rade amuzata de felul in care mi se schimonosea fata. ” Ce faci ai ramas fara scutece?” Ii arat cu un deget cosul si ii dau de inteles ca trebuie sa pastram formalitatea intr-un magazin. Imi zambeste cu niste dinti galbeni si aproba fiecare cuvintel. Ma ia de brat si-mi tranteste o polologhie de vorbe pe minunt despre evenimentele recente ce-mi provocau o incredibila stare de greata si de compatimire,simultan. Ma ajuta cu bagajul, ba chia insista sa ne vedem zilele astea, ca in vremurile bune, eventual la o cafea, tot asa, dimineata. Ii raspund evaziv ca o sa ne auzim la un telefon. Ma ia in brate si ma ridica in aer, cu tot cu bluza mea lunga si lalaie ce-mi lasa la vedere jumatate de fund cu tot cu chilotii mei gogosar. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat devin mai toleranta. O fi facand parte din procesul de crestere?sau de imbatranire..?


Gilmore girls

B. scoate telefonu’ din geanta, isi suceste putin parul dupa ceafa si ofteaza. „Nu m-a mai sunat de doua zile”E trecut de 3,Vis a Vis de cofetarie cineva isi incuie masina.

Inchid ochii si ma intind pe platforma de piatra. O consolez din priviri si ii dau de inteles ca se poate si mai rau. A. sta lungita la fel, pe spate cautand caru’ mare. E mult mai pasiva decat noi, fumeaza incet si-si tarseste picioarele de o muchie ascutita.

„Stii, pe tine te iubeste..

Imi umplu gura de redbull sa am un ragas pentru a-mi gasi cuvintele. Imi prind parul in coc si-mi rasucesc cateva suvite raslete in jurul lui. Nu comentez in niciun fel, pana la urma niciodata n-am facut un afis din viata mea si nici acum n-o sa intru in detalii, sa-i infirm afirmatia. Nu mi-am deschis complet sufletul in fata nimanui, nu am de gand sa fac imprudenta asta acum si tocmai ei cred ca sunt bine si ca suport orice cu stoicism. De fapt mereu am crezut ca sunt campioana la pierdut oameni sau  sunt cel putin in top.Imi trag sub cap geanta lui B. stil sac si ma asez mai comod. Mancam niste briose cu ciocolata de parca n-as merge mai tarziu la baie sa vomit. Imi ridicam picioarele, rasucindu-le in aer. Ma uit la ceas, intrebandu-ma cand o sa se lumineze de ziua. Incepuse sa imi fie frig. D. imi aprinde o tigara si-mi cotrobaie prin geanta,se joaca la cerceii mei si-si pune capul la mine-n poala ghemuindu-se pentru somn. Imi strang ochii si ii sterg in colturi. Cred ca incep sa ma obisnuiesc..


Despre

Un rau nu vine niciodata singur sau cel putin asa stiu ca imi spunea o femeie mereu cand ma vedea ca ma amaram din cine stie ce motiv. Cata nesansa sa ai, sa fii hartuita in mijlocul orasului de un psihopat, un obsedat sexual, sa te urmareasca pana in cartierul in care locuiesti si sa nu stii cum sa reactionezi.

M-am pricopsit cu o entorsa(cred?!) de toata frumusetea la piciorul stanga, e umflat si de doua ore nici nu pot sa-l misc de durere. Am o perioada foarte rea. neproductiva. neinspirata. ma plictisesc repede. si ma intorc repede la ce m-a plictisit adineaori. Jumatate de zi am dormit-o sa-mi recuperez orele pierdute in serile precedente. Am visat mult si prost.Banuiesc ca nicio stare nu dureaza pentru totdeauna. Iar asat nu e o renuntare, la nimic. Poate doar o forma de dezamagire. nefondata, in fapt, fiindca nu-mi e nimeni dator cu nimic. Ma intorc la ce faceam. imi fac un ceai si astept ganduri mai bune.


Ce ma asteapta?

In capod din saten deschid usa. M. ma ia in brate si nu ma lasa sa scot niciun cuvant. Isi lipeste degetele osoase de spatele meu si imi mangaie crestetul ca o mama protectoare. „Stiu.Stiu, nu e nevoie de explicatii!Ai ochii plansi si arati ca dracu.Esti palida. Ai mancat ceva ma?!” I-am zambit si am dat din cap, semn ce nici eu nu stiu ce insemna. E abia 13:30 si eu inca nu ma dezmeticeam. Vreau sa-i fac o cafea,o omleta,ceva. Imi spune ca a mancat si sa nu ma deranjez ca nu sta mult. Ma asez langa ea pe scaun tarsind jumatate de covor cu mine. Nu ma scapa deloc din priviri da’ incerc sa ma redresez. Nu sta mult si imi da lovituri sub centura, intrebari ale caror raspunsuri le caut si eu. Sa inteleg ca a urcat pana la etajul 4 doar sa imi faca morala si sa-mi ceara explicatii pentru ca imi plang de mila?!Destul de posibil.

„De ce il tii inchis?! Am incercat sa te sun de 3 ori pe vodafone..”. O mint ca am uitat sa-l pun la incarcat. Instinctul imi urla sa incep o pledoarie de toata frumusetea, ceea ce ar fi dus inevitabil la o discutie lipsita de sens despre un om care imi doresc sa uit ca mai exista. Aveam o retinere, nu puteam si nu gaseam metoda de a-i despica ei nervurile sufletului meu. Ceea ce ea nu era capabila sa inteleaga erau motivele starii mele. Nu plang dupa oameni pierduti, m-am impacat de multa vreme cu ideea ca nu-mi mai apartinea decat fizic si nici de asta nu mai eram asa sigura. Eram terminata la gandul ca am investit atata dragoste intr-un om ale carui ganduri nu se intersectau cu ale mele si nu ajunsesem la niciun numitor comun in ultima vreme. Nu mai contau nicidecum amintirile,nu-i paguba, imi voi face altele, exista decat o serie de intrebari care-l aducea la mine, in mintea mea fara sa vreau. As fi o ipocrita sa spun acum ca nu am momente cand inca din curiozitate as vrea sa stiu ce face,daca e bine. Mi-am calcat de atatea ori pe inima, am avut grija si am intretinut fericirea lui incat am uitat de mine si ma presa timpul, gandindu-ma daca sacrificiile alea neortodoxe sunt benefice la ceva. Si nu, nu au fost nici macar pe aproape. Daca au fost zile cand faceam presiuni asupra celor din jur, rugandu-i sa-mi indrepte greselile sa pot porni cu pasi curati mai departe, acum nu cred ca mai am forta sa fac asta. 2 Saptamani sau mai bine de, am adunat inclusiv monezile de 50 de bani si am micsorat cheltuielile aproape la minimum, in ideea sa-i fac un cadou, ceva ce speram sa-i placa. Pentru asta merit din plin umilinta si palmele verbale care le-am luat. Nu stiu ce o sa fac acum cu banii aia, nu imi sta gandul sa-i arunc pe sesiuni de cumparaturi, cum as fi facut in mod normal, gandindu-ma la traiectoria pe care ar fi avut-o banii astia si faptul ca unele zile nu-mi treceau decat cu o cana de cafea si nimic de mancare, n-as putea sa fac asta. Nu stiu cat timp am sa mai imi astup cu degetele pieptul. Nu stiu daca diseara o sa mananc sau o sa stau in cada cu orele. Nu stiu daca ma mai va suna. Nu stiu daca mai vreau s-o faca. Nu stiu in cat timp o sa ma vindec, daca o sa aflu vreodata pentru ce am trecut atata cu vederea si de ce am ajuns sa iubesc un om  care nu s-a aratat niciodata interesat de ceea ce m-ar fi putut afecta,ale carui aptitudini erau sa nu ma faca fericita, sa ma chinuie fizic sau psihic. Intotdeauna am simtit ca o parte din el e legat de fosta sau ca n-a renuntat absolut deloc la ea. Lucru depasit si asta lafel, demult. Asa cum sunt acum, mi-e bine. Plansa, nemancata, nedormita, inca pot sa ma mentin verticala si sa fiu sigura ca am fost ridicol de atenta cu el, ca am facut tot ce mi-a stat cu putinta sa-i alimentez sufletul in permanenta de mine, fapt constientizat chiar si de el, ca am iubit cum nu m-am iubit nici pe mine si ca m-am dozat cu indeajunsa rabdare ca maine sa ma trezesc poate, cu un zambet plin pe buze.


Cosmaruri live

Imi intorc pe dos rochia-pastel, mai arunc o privire la ea, la cat de minunata e broderia usor transparenta de pe spate si o pun peste alte rufe murdare. Mirosea a fum si putin a vodka. Imi aduc aminte vag ce am facut aseara si pot sa fiu mandra de inca o dovada de inconstienta din partea mea. Inca am parul impletit in parti si inca fac eforturi mari sa ajung in baie sa ma demachiez.

„Cat a trecut un an, doi?!”,

” Vrei sa iti arat cat de usor pot sa iti desfac sutienul fara ca macar sa sesizei?!” „Spune-mi ca esti singura acasa, raman la tine!”,

„Si?!?!crezi ca te iubeste? daca te iubea era in seara asta aici..Crezi ca o sa afle ce faci in seara asta sau ce, de ce nu vrei?!”.

X. ma strangea in brate mai tare si micsora distanta dintre gurile noastre. Ma uitam prin el si nu vedeam pe nimeni. Incepeam sa constientizez ca reactia mea va da de banuit ceva,am facut o pirueta usoara si am revenit in bratele lui. Mi-a atins cu buzele pometele stang si la sfarsitul dansului mi-a sarutat mainile evlavios, restabilindu-si atituniea infatuata. Mi-era scarba, dar imi mentineam zambetul si ochii feriti de lacrimi. Asteptam pauzele, poate un blues, care sa imi permita sa imi rezem capul de umarul lui fertil sa-mi pot varsa naduful si sa ma descarc. Ma strangea si mai tare inspre el si-mi ignora reflexele de a-l indeparta. Simteam nevoia disperata sa-mi racoresc sufletul. M-am calmat.

Dupa patru ore, asezata turceste in pat, scotandu-mi cerceii, semi-dezbracata, contemplam prin perdea rasaritul. Mi-am muscat buza uitandu-ma la ceas. Obisnuia inainte de culcare sa ma sune.In fiecare seara. Obisnuiam sa ma gudur la telefon, doar cand ii auzeam tonul vocii. Imi simteam ochii cum imi ard de plans si oboseala si tot nu voiam sa reactionez in vreun fel. De fapt, devenisem oarecum familiarizata cu „iesirea lui din tipar” si daca in momentul ala m-ar fi sunat, cel mai probabil nu i-as fi raspuns, socul ar fi fost prea mare. Priveam in prealabil telefonul, speculand orice. In definitiv, aveam reale rezerve daca ceea ce se intampla chiar e real sau se intampla doar in capul meu. Am stat vreo doua ore rezemata de mobila depanand singura amintiri, toate evenimentele petrecute in iarna, vizitele scurte la el la Bucuresti si acum,o perioada care nu face decat sa contrasteze un interval de timp de noua luni.

Am o vanataie noua pe antebrat. Am incercat s-o curat mai devreme de parca ar fi fost o pata de mancare. Am vegetat toata ziua in pat, atipind de numarate ori si visandu-l zambind.