Subdiviziunile sufletului si eroina din basmul meu

Din instinct deschid blogul asta, si nu pe celalalt. Daca ar exista un celalalt. sa zicem ca exista. sa adaugam ca nu de mult timp. Acolo nu am cititori. Sau or fi cativa, dar nu comenteaza niciodata. Din fericire. n-au ce. nu e tocmai un blog, deci putem foarte bine sa ne prefacem in continuare ca nu exista. Chinul de a-mi descoperi noua identitate ar fi un chin si atat. fara rezultat. chiar si pentru mine.

Din respect pentru femeile care se duc la starea civila sa spuna “da” in costum deux-pieces de functionara de banca in provincie, mi-am ales, pentru o ocazie fericita, o rochie imperiala inspirata din filmul Gladiatorul.

Astazi ma simt obosita din cauza oamenilor care spera la nesfarsit in vise ce nu sunt ale lor, de oameni care uita sa traiasca. Stiu ca viata e menita sa te puna la incercare, dar niciodata nu invat. Nu pot. Nu stiu. Iar cateodata, cand ma simt asa de stapana pe mine incat nu m-ar destabiliza nimic, apare, inevitabil, ceva care o face. Direct si fara menajamente, de parca as merita. De parca as fi gresit. Si poate ca am facut-o, evitand sa ma impac cu niste trecuturi, ale mele si-ale altora, ezitand sa accept lucrurile care s-au intamplat, resemnandu-ma cu falsa impresie ca nu se vor mai intoarce niciodata sa ma bantuie. Iar ele, intotdeauna se intorc. Nu trece mult, nu trec ani in care sa te scalzi in fericirea niciunui rictus, niciunei priviri neincrezatoare. Si mai ales, nimic nu trece, daca nu te hotarasti odata pentru totdeauna sa infrunti, sa te rupi in bucati.Stau cu coatele pe pervaz, privind cand la sucul oranj din pahar, cand la unghiile mele visinii, intrebandu-ma, in sinea mea, cat poate sa doara faptul ca cineva, candva, a ranit persoana pe care o iubesc?Eu am incetat sa cred in coincidente in momentul cand totul parea sa se aranjeze intr-o maniera pe care nu mi-o dorisem fiindca nu stiam ca mi-o doresc, si-am inteles intr-un final ca am pierdut enorm de mult timp planificand lucruri care oricum n-aveau sa se intample fiindca erau doar proiectii ale unor sperante de moment, la fel de trecatoare si de schimbatoare ca si starile unei copile.

 Astazi am ajuns la concluzia ca te poti trezi intr-o dimineata ca esti atat de fucked-up incat nu stii cum ai reusit sa provoci toate situatiile alea din care tragi ponoasele insutit fiindca asa primitoare te-ai dovedit a fi cat sa incasezi orice rau pentru oricine ar fi dorit sa-l simta. Iar eu spun asta fiindca m-am trezit, vreun an de zile, in fiecare dimineata, simtindu-ma asa. Stau in fotoliu cu ochii mari mari ca ai unui copil mustrat de parinte. O zi. O singura zi pe saptamana in care stam impreuna. Ca o nemultumita ce sunt, nu calculez noptile cand ramanem treji pana la 3 dimineata..

 

Reclame

4 responses

  1. poate esti doar satula ca lucrurile sa se repete mereu in acelasi mod si asta te intristeaza. Incearca sa depsasesti monotonia asta sa o faci un lucru special. Inceteaza sa mai analizezi tot ce e in jurul tau si pur si simplu lasa-te dusa de val.

    iulie 10, 2012 la 10:29 am

    • da..obisnuiam sa fac asta, dar cred ca am maturizat la mine exact ce nu trebuia.

      iulie 11, 2012 la 5:56 pm

  2. A putea sa intreb ctia ani ai ? 23 -24?

    iulie 21, 2012 la 7:36 pm

  3. As putea sa intreb cati ani ai ???

    iulie 21, 2012 la 7:36 pm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s