It’s all about trust and love
M-am saturat sa cheltui bani si sa scriu despre drepturi civile. Sentimentul ala ca esti atat de fericit incat nu stii ce treaba mai ai pe planeta chiar NU exista. Cel putin la concluzia asta am ajuns eu, impinsa de unele circumstante destul de evidente as putea spune.Daca dezamagirea s-ar clasifica intr-un dosar etichetat ca si sentiment, as fi fost profund recunoscatoare sa ma fi ocolit din mers toata treaba asta.
In urma cu ceva ani, cineva drag mie m-a luat deoparte, atunci cand a constientizat ea ca am depasit demult stadiul de curiozitate si trebuie sa stiu. Parintii mei intotdeauna m-au iubit. Cel putin asa imi place sa cred. Si m-au vrut. Niciunul nu a avut curajul sa ma traga de maneca, atunci cand lucrurile au scapat de sub control si usor-usor am reusit sa ma detasez de ei si sa ma inchid in mine, sa afisez treptat doar ceea ce voiau sa vada. O fiinta tare, apta si capabila sa se muleze pe orice situatie. Am fost o protejata, din multe puncte de vedere. Oricat de recunoscatoare sunt in momentul de fata, nu ma pot exterioriza si nu blamez pe nimeni pentru ca,in fond, sunt alegerile mele cat de introvertita aleg sa fiu. Au fost unele evenimente care m-au determinat sa dau pas unor „ocazii” si sa ma ghidez stric pe instincte, care din cate vad nu functioneaza normal.
La varsta de 10 ani eram deja constienta ca nu ma voi marita niciodata. Nu aveam idee cate riscuri o sa fiu nevoita sa-mi asum si cate prejudecati voi intampina si inca nu sunt pe deplin convinsa ca am invatat ceva din picajul recent. N-o sa am niciodata niciun dram de respect si afectiune pentru o persoana nongrata, lipsita de scrupule, care e capabila sa joace la doua capete.Chiar daca si tatal meu a fost candva o persoana ca asta. Mama a reusit sa treaca peste, nu stiu cum, dar a facut-o. Poate pentru mine, chiar daca nu aparusem inca pe lume sau poate pentru ea, cine stie, poate ca masochismul e ceva genetic.Am fost mereu contrariata din punctul asta de vedere. Daca ura mea e justificata, daca motivul asta m-a ghidat intr-o zona gresita sau doar sa-mi distruga inca de pe atunci ideea unei ambiante sentimentale.De durata.
E singurul meu punct slab. Sau sa-l numesc punct mort. Niciodata n-am putut intelege de ce ti-ai construi o viata doar din dorinta de a-ti distruge realizarile de orice tip intr-o fractiune de secunda?! De ce nu renunti pur si simplu la persoanele de langa tine, sa incerci sa te detasezi fara sa iti exfoliezi toate fetele?!E imoral si inestetic pentru oricine..
Atunci cand te pui pe tava cuiva, iti asumi niste riscuri si te dezosifici efectiv de orice flagel ce ar putea sa iti afecteze inaintarea. Asta se numeste incredere. Incredere care simt ca nu mai functioneaza decat pe baterii, caci vrei-nu-vrei, realitatea te bate de un milion de ori in cap si iti deschide ochii cu dovezi palpabile despre omul de langa tine. Cat de mult te iubeste din gurita si isi baga efectiv in toate virtutiile, sentimentele si rugaciunile tale, care il aveau ca punct central doar pe el.
amoreea.wordpress.com 