Doar pentru amuzament

Zilele astea am primit de la Mihaela „o leapsa” si tind sa-i multumesc pe aceasta cale 🙂

Candva joculetele astea mi se pareau mediocre, un fel de oracol-modern sau o chinezarie a wordpressului, dar asta chiar mi-a placut!

O sa fiu sincera privind raspunsurile, poate o sa si exagerez un pic, doar pentru amuzament !

1 Crezi ca te poti baza pe cineva in viata?

Am impresia ca acord credit tuturor intr-o oarecare masura si de fapt ajung cu buza umflata. Oricum eu sunt iesita din calcul, eu as fi ultima persoana pe care „as intreba-o” daca mi se asaza rochia bine la spate..

2 Care a fost cel mai marunt lucuru pe care ti-l amitesti ca  l-ai facut si te-a bucurat nespus?

De fiecare data cand ii asez gulerul lui S. imi da sentimentul absolut ca-i in grija mea.

3  Care a fost cel mai rau lucru pe care l-ai facut?

Am deteriorat prematur unele relatii, tot pentru amuzament.Ulterior sa fiu surprinsa, evident neplacut, ca persoanele alea nu se mai intorc la mine.

4 Ce fantezie nu ai pus inca in aplicare?

Sex la cinema.

5 Ce ai fi in stare sa ii faci iubitului tau cand te scoate din minti?

Sa-i fac codite, sa-l machiez si sa-l epilez.

6   Iti place vre-un animal salbatic? Care?

In afara de fosta prietenului meu, niciunul 🙂

7  Ce iti place sa imbraci prin casa?

Topuri lungi si rochite. Sunt cele mai comode.

8  Esti la restaurant si iubitul te invita la un vals printre mese, iar localul nu are ring de dans. Ce faci? Accepti? Sau te eschivezi?

Accept chiar daca o sa ma inghesui val-vartej pe usa de la iesire,dupa.

9    Unde vrei sa iti petreci urmatoarea vacanta si cu cine?

La mare cu S.

10     Crezi in prietene/pireteni cele/cei mai bun/buni?

Daca esti suficient de credul, te poti incredere in „ei”. Orice legatura de prietenie devine incomoda la un moment dat din pacate.

11     Ce faci daca realizezi ca iese pe ascuns cu iubitul sau iubita ta?

Ii fac cadou lui o bata si ii recomand sa-si tinteasca rapid capul. 🙂

Wish you the Best

De la balconul meu vad stelele si in fiecare seara mi se pare ca sunt mai multe decat in seara precedenta. Absurd,nu?!

Mi s-a pus pata inca din copilarie pe o singura stea si mai bine de 12 ani am sperat sa scoale din morti, pentru mine. De cateva luni mi-am schimbat dorinta si cred ca de data asta o sa functioneze!

E 4:04. Cred ca o sa ma culc

It’s all about trust and love

M-am saturat sa cheltui bani si sa scriu despre drepturi civile. Sentimentul ala ca esti atat de fericit incat nu stii ce treaba mai ai pe planeta chiar NU exista. Cel putin la concluzia asta am ajuns eu, impinsa de unele circumstante destul de evidente as putea spune.Daca dezamagirea s-ar clasifica intr-un dosar etichetat ca si sentiment, as fi fost profund recunoscatoare sa ma fi ocolit din mers toata treaba asta.

In urma cu ceva ani, cineva drag mie m-a luat deoparte, atunci cand a constientizat ea ca am depasit demult stadiul de curiozitate si trebuie sa stiu. Parintii mei intotdeauna m-au iubit. Cel putin asa imi place sa cred. Si m-au vrut. Niciunul nu a avut curajul sa ma traga de maneca, atunci cand lucrurile au scapat de sub control si usor-usor am reusit sa ma detasez de ei si sa ma inchid in mine, sa afisez treptat doar ceea ce voiau sa vada. O fiinta tare, apta si capabila sa se muleze pe orice situatie. Am fost o protejata, din multe puncte de vedere. Oricat de recunoscatoare sunt in momentul de fata, nu ma pot exterioriza si nu blamez pe nimeni pentru ca,in fond, sunt alegerile mele cat de introvertita aleg sa fiu. Au fost unele evenimente care m-au determinat sa dau pas unor „ocazii” si sa ma ghidez stric pe instincte, care din cate vad nu functioneaza normal.

La varsta de 10 ani eram deja constienta ca nu ma voi marita niciodata. Nu aveam idee cate riscuri o sa fiu nevoita sa-mi asum si cate prejudecati voi intampina si inca nu sunt pe deplin convinsa ca am invatat ceva din picajul recent. N-o sa am niciodata niciun dram de respect si afectiune pentru o persoana nongrata, lipsita de scrupule, care e capabila sa joace la doua capete.Chiar daca si tatal meu a fost candva o persoana ca asta. Mama a reusit sa treaca peste, nu stiu cum, dar a facut-o. Poate pentru mine, chiar daca nu aparusem inca pe lume sau poate pentru ea, cine stie, poate ca masochismul e ceva genetic.Am fost mereu contrariata din punctul asta de vedere. Daca ura mea e justificata, daca motivul asta m-a ghidat intr-o zona gresita sau doar sa-mi distruga inca de pe atunci ideea unei ambiante sentimentale.De durata.

E singurul meu punct slab. Sau sa-l numesc punct mort. Niciodata n-am putut intelege de ce ti-ai construi o viata doar din dorinta de a-ti distruge realizarile de orice tip intr-o fractiune de secunda?! De ce nu renunti pur si simplu la persoanele de langa tine, sa incerci sa te detasezi fara sa iti exfoliezi toate fetele?!E imoral si inestetic pentru oricine..

Atunci cand te pui pe tava cuiva, iti asumi niste riscuri si te dezosifici efectiv de orice flagel ce ar putea sa iti afecteze inaintarea. Asta se numeste incredere. Incredere care simt ca nu mai functioneaza decat pe baterii, caci vrei-nu-vrei, realitatea te bate de un milion de ori in cap si iti deschide ochii cu dovezi palpabile despre omul de langa tine. Cat de mult te iubeste din gurita si isi baga efectiv  in toate virtutiile, sentimentele si rugaciunile tale, care il aveau ca punct central doar pe el.

My inside

Eu voi fi foarte fericita in ziua cand oamenii vor invata sa-si vada lungul nasului. Nu e nimic mai urat decat sa arati ca esti ceea ce nu esti si sa te scuzi ca nu te poti arata ce esti dintr-o teama superficiala ca ar putea cuiva sa ii pese.

Vrei sa te invat ceva care-ti va folosi in viata? Nimanui nu-i pasa si nimic din ce faci, simti sau gandesti nu e important decat pentru mana de oameni, probabil si aia incredibil de plictisiti!

Oamenii nu se intorc la tine (in brate, in casa, pe blog) decat fiindca stiu ca esti acolo, nu fiindca le place cum arunci cu cuvinte la fel de false ca toata fiinta ta. Si inca ceva, unii oameni nu se mai intorc, niciodata. Poate aia ar merita sa le acorzi putina importanta, in loc sa te scalzi in suprematie.E vorba de ce vrei tu,cand vrei tu si in ce mod.Se pune problema intr-un fel, total diferit, care nu tine de mine. nu ma implica nici fizic, nici psihic.

Nici macar textura pielii mele nu e implicata.Esti doar tu si cu pretentiile tale.Sa domini.

Later edit

Pana acum am trait sau am fost doar animal?!

Si daca am fost, cum am zamislit atatea zile perfide care sa ma pismuiasca si sa ma amarasca prin prisma persoanelor care intra si ies din viata mea succesiv.

N-am avut niciodata o convingere bazata doar pe intuitie sau pe supozitiile altora, intotdeauna am pastrat o rezerva sau cel putin subconstientul meu a stiut cum sa reactioneze, asa imi place sa cred. Nu vreau sa arunc cu noroi in nimeni, sa acuz si sa imi joc rolul aiurea in tramvai. Atunci cand convingerile sunt totusi argumentate si nu se mai bifurca, incepi sa-i cauti scuze, sa-ti contramandezi deciziile si sa le imbini cu minciunile lui.

Indiferent cat m-as zbate sa imi scot fixul asta, asa ramane, cel putin pentru moment si nu ma incumet sa avansez sau sa bat in retragere in vreun fel. Raman verticala, fixa pe problema si astept. Ce astept?! Sa ia sfarsit.

Ori cu cu mine. Ori cu ea.

Subdiviziunile sufletului si eroina din basmul meu

Din instinct deschid blogul asta, si nu pe celalalt. Daca ar exista un celalalt. sa zicem ca exista. sa adaugam ca nu de mult timp. Acolo nu am cititori. Sau or fi cativa, dar nu comenteaza niciodata. Din fericire. n-au ce. nu e tocmai un blog, deci putem foarte bine sa ne prefacem in continuare ca nu exista. Chinul de a-mi descoperi noua identitate ar fi un chin si atat. fara rezultat. chiar si pentru mine.

Din respect pentru femeile care se duc la starea civila sa spuna “da” in costum deux-pieces de functionara de banca in provincie, mi-am ales, pentru o ocazie fericita, o rochie imperiala inspirata din filmul Gladiatorul.

Astazi ma simt obosita din cauza oamenilor care spera la nesfarsit in vise ce nu sunt ale lor, de oameni care uita sa traiasca. Stiu ca viata e menita sa te puna la incercare, dar niciodata nu invat. Nu pot. Nu stiu. Iar cateodata, cand ma simt asa de stapana pe mine incat nu m-ar destabiliza nimic, apare, inevitabil, ceva care o face. Direct si fara menajamente, de parca as merita. De parca as fi gresit. Si poate ca am facut-o, evitand sa ma impac cu niste trecuturi, ale mele si-ale altora, ezitand sa accept lucrurile care s-au intamplat, resemnandu-ma cu falsa impresie ca nu se vor mai intoarce niciodata sa ma bantuie. Iar ele, intotdeauna se intorc. Nu trece mult, nu trec ani in care sa te scalzi in fericirea niciunui rictus, niciunei priviri neincrezatoare. Si mai ales, nimic nu trece, daca nu te hotarasti odata pentru totdeauna sa infrunti, sa te rupi in bucati.Stau cu coatele pe pervaz, privind cand la sucul oranj din pahar, cand la unghiile mele visinii, intrebandu-ma, in sinea mea, cat poate sa doara faptul ca cineva, candva, a ranit persoana pe care o iubesc?Eu am incetat sa cred in coincidente in momentul cand totul parea sa se aranjeze intr-o maniera pe care nu mi-o dorisem fiindca nu stiam ca mi-o doresc, si-am inteles intr-un final ca am pierdut enorm de mult timp planificand lucruri care oricum n-aveau sa se intample fiindca erau doar proiectii ale unor sperante de moment, la fel de trecatoare si de schimbatoare ca si starile unei copile.

 Astazi am ajuns la concluzia ca te poti trezi intr-o dimineata ca esti atat de fucked-up incat nu stii cum ai reusit sa provoci toate situatiile alea din care tragi ponoasele insutit fiindca asa primitoare te-ai dovedit a fi cat sa incasezi orice rau pentru oricine ar fi dorit sa-l simta. Iar eu spun asta fiindca m-am trezit, vreun an de zile, in fiecare dimineata, simtindu-ma asa. Stau in fotoliu cu ochii mari mari ca ai unui copil mustrat de parinte. O zi. O singura zi pe saptamana in care stam impreuna. Ca o nemultumita ce sunt, nu calculez noptile cand ramanem treji pana la 3 dimineata..

 

One more day

Clopotei, miros de scortisoara si palaria din paie a lui M. Ne-am vorbit sa mergem pe camp vreo doua ore.Vrea sa ma invete unele lucruri elementare, zice ea, la masina. Vorbeste mult si-mi reexplica de cate ori e nevoie pana cand aprobarea mea din cap pare convingatoare pentru ea. Sunt pisicita si oricat as incerca sa fiu atenta la cantitatea industriala de vorbe scoase pe minut tot nu sunt in stare sa fiu un bun receptor. Imi scot sandalele, opresc motorul si imi lipesc degetele picioarelor de volan. Isi fixeaza scaunul intr-o pozitie comoda si-si impreuneaza mainile pe dupa tetiera.

„Te inteleg perfect. Vrei sa vorbim despre..?”

„Despre nimic!te rog.”

„Te-a sunat macar..?”

Urla sangele in mine si puteam sa jur ca aveam un impuls s-o plesnesc in clipa aia,acolo si nu stiu cu cata forta m-am abtinut. Am iesit din masina cu mainile pe oglinda retrovizoare, perpelindu-ma de cald si nervi.Ploua cu soare, atat de puternic incat mi-as fi intins tot corpul pe pamantul viu, sa ma linistesc in bataia ploii. Imi muscam falca si ma ambitionam sa nu plang, voi avea suficient timp pentru asta in intimitatea mea, fara vreun public autorizat.

„Ce-ai ramas muta asa?!cand pleci la mare?”

„nu plec nicaieri.”

„De parca o sa stai tu in camaruta ta toata vara..”

„nu.O sa ies pana la baie.”

Tot drumul inapoi spre casa, am uitat si de existenta ei sau a eventualei situatii create cu cateva minute in urma. Era doar o melodie  pe repeat si sandalele mele puse frumos pe bancheta sa-mi tina companie. Traiesc inca cu o convingere bazata chiar pe indoieli. Indiferent de ipotezele mele, cat as despica firul in patru, inca nu am oportunitatea sa gestionez ca lucrurile sa fie bine pentru mine, pentru amandoi.

SI cand le ai pe toate realizezi ca de fapt..nu ai nimic!

„Ti-e dor.Si nu ma minti ca nu e asa. Tu plangi rar sau cel putin eu asa te stiu..”

Imi intinde un servetel dar ii dau mana la o parte. Ceva in mine a simtit in sfarsit nevoia sa vorbeasca, sa ma descarc. Atunci cand depinzi de cineva din punct de vedere sentimental, nu cred ca exista vreo solutie sa impiedici urmarile. Atata timp cat esti nefericit si cu si fara persoana respectiva ce alternative mai ai…?Niciuna.Am visat un numar de telefon, nu stiu al cui, stiu doar ca am vorbit si eu cu respectiva persoana si-l voia pe el.Doar atat.

Am revazut the notebook de doua ori intr-o singura noapte. Sunt plictisita, se vede pe mine degeaba ma amarasc. Cineva mi-a promis ca indiferent de circumstante, eu voi obtine ceea ce imi doresc, indiferent de natura. Azi am ajuns la concluzia ca s-a inselat si ca n-a facut decat sa-mi hranesca egoul meu egoist plin de virtuti imaginare.

* De doua zile mananc numai inghetata, diferite sortimente, nu conteaza. O sa ma uit la gladiatorul pana o sa imi vina rau si o sa meditez probabil iar la ceea ce a mai ramas de facut..

Change

Sa-ti pierzi speranta e cel mai ingrozitor lucru care se poate intampla.

Mi-as dori ca nimeni sa nu-si piarda speranta in seara asta, si as vrea sa stiti ca oricand, in orice moment dar mai ales atunci cand aproape ca deja ai renuntat…oricand, si orice situatie, se poate intoarce in favoarea ta.

hm…

 

…am mintit. Uneori, dintre toate cate le iubesti, trebuie sa protejezi ce iubesti cel mai mult. Persoana. sau lucrul.

Teoria femeii e la fel ca regula de 3 simple. Scurt pe doi. Orice femeie e frumoasa, pentru simplu fapt ca e femeie; nu degeaba ne numim sexul frumos.A arata bine este o achizitie cu mult mai delicioasa pentru o fata care nu a fost laudata in primii 15 ani de viata, decat pentru una ce a fost privita ca o frumusete inca din leagan.

Nu ma indragostesc niciodata  de contul din banca si nici de aspectul fizic.. Sufletul este mai important decat orice altceva.Eu nu cred in suflete pereche, cred doar in persoana potrivita. Daca  tot nu am să fiu femeia lui pana la final, am să fiu femeia care i-a marcat viata si femeia pe care o va cauta în fiecare femeie care va urma.

*Doar pentru ca nu mai am 6 ani si nu mai imi lumineaza sandalutele nu inseamna ca nu pot sa cumpar un barni sau un kinder surprise atunci cand am eu chef.Astazi am realizat ca atunci cand spui o minciuna de prea multe ori, devine adevar. S-a implinit un an si vor mai trece si altii si inca nu imi vine sa cred s-a produs declickul.Multa vreme am suferit fiindca oamenii se schimba. Acum sufar fiindca ei, de fapt, raman la fel, eu fiind cea care ii lasa incet incet in urma. Nu ma mai regasesc nici macar in persoana care eram cand eram langa ei, cu atat mai putin in ei, cei care au ramas ca in vremurile de alta data. Si ma intreb daca asta nu ar trebui sa-mi confere o nostalgie placuta de fiecare data cand ii vad, in loc de golul asta din stomac?..

De saptamana viitoare ma apuc de studiat legislatia.

Breakfast

„Buna dimineata!” este atunci, cand ceasul arata ora 11.00, este vara iar din fereastra se vede oceanul Atlantic! Ma asteapta un espresso si rulourile in ciocolata pe masa mea patrata si un view de toata splendoarea. A plouat toata dimineata si as putea sa jur ca miroase peste tot a verdeata si a asfalt ud. Cate dimineti vor mai fi ca asta cu o liturghie spirituala si o binecuvantata stare oceanica?